|
Admisibilitate.
|
Data publicarii: 2003-06-01
Tematica: Comercial
Nota: 0
|
Obligatia de a face. Ordonanta presedentiala.
Admisibilitate.
Reclamantul T.C. a solicitat, in contradictoriu cu S.C.?A.R.? ? S.A., D.G., B.D., D.C. si B.M., pe cale de ordonanta presedintiala, obligarea paratilor sa ii permita accesul la actele societatii si ale Asociatiei Salariatilor pentru Privatizare.
S-a aratat ca reclamatul are calitatea de asociat al societatii comerciale parate, ceea ce ii confera dreptul de a avea acces la documentele societatii, insa paratii au refuzat sa ii permita consultarea documentelor. S-a mai aratat ca societatea comerciala are o situatie financiara dificila, inregistrand restante la bugetul asigurarilor sociale.
Prin intampinarea depusa la dosar, paratii au solicitat respingerea cererii, nefiind intrunite cerintele art.581 C.proc.civ.
Prin sentinta civila nr.919/1998, Judecatoria Rosiori de Vede a respins cererea formulata, reclamantul fiind obligat la 500.000 lei, cheltuieli de judecata catre parati.
Instanta a retinut ca, desi reclamantul este indreptatit sa acceada la actele societatii, o astfel de actiune este admisibila doar pe calea procedurii de drept comun, nefiind indeplinita cerinta urgentei, astfel cererea apare ca nefondata.
Impotriva sentintei a formulat apel reclamantul, criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate.
Prin decizia civila nr.1.375/1998, pronuntata in dosarul nr.2014/1998, s-a admis apelul, s-a schimbat sentinta apelata, in sensul ca s-a admis cererea de ordonanta presedintiala, obligand paratii sa permita reclamantului accesul la actele societatii.
Instanta de apel a retinut ca o obligatie de a face poate fi dispusa si prin ordonanta, in cazurile in care se tinde la incetarea unor acte abuzive, intrucat, in acest fel se respecta caracterul vremelnic al masurilor dispuse.
Impotriva deciziei a formulat recurs parata S.C. ?A.R.?-S.A., apreciind-o ca vadit netemeinica si esential nelegala.
Analizand lucrarile dosarului, Curtea apreciaza ca nefondat recursul, urmand a-l respinge.
Cu privire la primul motiv de recurs, acela ca, in mod eronat, s-a retinut ca, in cauza, sunt aplicabile dispozitiile art.581 C.proc.civ.:
In speta, dedusa judecatii s-a solicitat, pe cale de ordonanta presedintiala, impunerea unor obligatii de a face paratilor, cereri considerate, de regula, inadmisibile.
Practica judiciara a adoptat opinia potrivit careia, in principiu, se poate impune paratului o obligatie de a face, atunci cand acesta savarseste acte samavolnice, abuzive, iar prejudiciul suferit nu poate fi altfel inlaturat.
Chiar prima instanta a retinut ca abuzul de drept al partilor este evident.
Cu privire la urgenta s-a decis, de asemenea, ca samavolnicia sau violenta creeaza, pentru partea lezata, dreptul de a folosi procedura ordonantei presedintiale, faptele in sine constituind o dovada a urgentei.
Referitor la documentele la care are acces asociatul unei societati comerciale, s-a retinut ca, in speta, in conformitate cu prevederile art.20 din statut, presedintele consiliului de administratie este obligat sa puna la dispozitia actionarilor si comisiei de cenzori, la cererea acestora, toate documentele societatii, fara a se distinge natura lor.
In stransa legatura cu raspunderea patrimoniala a actionarilor apare dreptul la informatie al acestora cu privire la intreaga activitate a societatii, drept care presupune accesul nelimitat la toate documentele societatii comerciale.
Legiuitorul a acordat o deosebita importanta respectarii acestui principiu, prevazand, in art.173 din Legea nr.31/1990, obligativitatea prezentarii actionarilor a documentelor prevazute de art.172 alin.1 lit.a si b si art.172 alin.1 lit.f, ceea ce nu inseamna ca, in conditiile in care apar disfunctionalitati in activitatea societatii comerciale, actionarii nu pot verifica documentele primare ale societatii.
Pentru aceste considerente, Curtea a respins recursul, ca nefondat.
Curtea de Apel Bucuresti, Sectia comerciala, decizia nr.68/1999
|
